De multe ori ne punem aceasta intrebare. Daca suntem intr-adevar pregatiti sa dam ochii cu captura vietii noastre.  Cred ca raspunsul este perseverenta, sa nu incetezi sa o cauti, dar mai trebuie si un strop de noroc acolo. Deh..fara noroc nu se poate. 

La sfarsitul unei zile in care ne dureau bratele de la atatea lanseuri (mai aveam un pic si cantam: Lansez pentru tine) iata ca am fost rasplatiti cu cateva capturi demne de remarcat. “Monstrul” mult visat nu si-a facut inca aparitia, dar speranta dispare ultima.

Dupa ce nu am prins nimic timp de doua zile, am plecat usor in cautarea Stiucii. La inceput,un pic mai timid, am batut cateva japse si iata o serie de rezultate:

O parte din stiuci s-au prins foarte bine cu oscilante Linx de la Berti. Mai multe detalii si modele de oscilante Berti gasiti aici. Pur si simplu stiucile iubesc acest model de oscilanta. Mentionam ca si noua ne plac rezultatele obtinute.

De asemenea, foarte bune rezultate am obtinut cu oscilantele Berti, modelul es si piscot.

…sau cum sa stai doua zile dupa marele Crap si sa nu prinzi nimic.

Am stat doua zile in speranta ca isi va face aparitia…dar din pacate nu am avut norocul sa-i vedem macar culoarea.

Dupa doua saptamani de ploaie, noroiul era pretutindeni.  Cu greu geseai un loc uscat pe maluri, nu mai vorbesc de un loc bun de campare. Vrema a fost excelenta, doar un pic de vant (atat cat trebuie).

Obiectivul principal a fost Crapul…si pentru ca acesta nu si-a facut aparitia deloc, ne-am bucurat de linistea care ne inconjura.

Am avut totusi un partener de suferinta in aceste doua zile: o Ciocanitoare cu Cap Rosu. Am urmarit cu interes felul in care isi procura hrana din lemnul rupt si putred al unei salcii batrane.

 Concluzie dupa doua zile de pescuit fara nici o captura:

O zi proasta de pescuit este mai buna decat o zi excelenta de munca !!!