In a treia zi din periplul nostru in Dobrogea, mai intai ne-a crescut numarul de participanti, inca doi oameni alaturandu-se grupului initial. Dupa pregatirile de dimineta, biciclete pregatite, iata ca plecam din nou la drum, de data aceasta urmand un traseu mai scurt, dar foarte frumos. Este vorba despre Cap Dolosman si cetatea Argamum. Semnul catre cetate se poate vedea in centrul localitatii Jurilovca, nu poate fi ratat. La plecarea de la pensiune, prietena noastra de ieri ne-a petrecut pana la marginea satului, asigurandu-se ca nu suntem deranjati de diverse alte exemplare din neamul canin, care hoinaresc din belsug pe ulitele din Jurilovca. Pe mine ma mira aspectul asta prin sate. Sunt destui caini, dar nu sunt deloc agresivi cu biciclistii, ceea ce ma bucura. Nu se comporta ca cei de la oras, care te iau in colimator de la o distanta considerabila. Poate sunt mai educati, sau poate in mediul rural merge mai multa lume pe bicicleta si sunt obisnuiti.

Mihai spune Ramas bun si indeamna catelul sa se intoarca acasa. Asta este, cu o felie de pate pe paine se pot castiga prieteni buni.

Am luat-o un pic inainte si am fotografiat grupul in timp ce treceau pe langa mine. Ce mi-a fost dat sa vad? O gasca de biciclisti veseli cu zambetul pana la urechi. I love the groups of ciclysts in the morning…

Pe cateva parcele din pamantul de langa drum, se desfasurau lucrari arheologice. Situri rasfirate pe tot dealul. Ore ce or mai cauta? Din cate stiu de prin copilarie, Argamum ar fi fost o localitate infiintata inaintea cetatii Histria (nu asa mare ca Histria, care este prima asezare atestata de pe teritoriul tarii noastre). Tot aici, la Cap Dolosman, zicea o legenda, ca celebrii Argonauti ar fi debarcat si au ascuns Lana de aur. Poate de aceea locul are o asa de mare importanta arheologica si unii inca mai cauta comori ascunse in urma cu veacuri…

Drumul serpuieste printre canale care se desprind din Lacul Razelm si stuf. Stiam ca acest drum este neasfaltat dar mare ne-a fost surprinza sa-l gasim perfect chiar si pentru bicicletele de curse. Bucuria tine pana aproape de finish unde chiar este necesar un MTB.

Mai avem un pic si ajungem. Intre timp, cine are chef, citeste treaba asta:

Oups, am ajuns la o bifurcatie. Vii mai odata cu GPS-ul ala?

Vine si purtatorul gepeseului, dar mai greu, pentru ca s-a oprit sa mai faca niste poze:

Aha, deci la dreapta….

Mai este o coborare frumusica si imediat ajungem la Cap Dolosman.

Daca tot am ajuns, hai sa facem si o poza deaia mai clasica:

Dupa cateva fotografii, vizitam ruinele cetatii si urcam pe faleza sa admiram peisajul.

I believe I can Fly...

Pe malul lacului Razelm peisajul si atmosfera sunt incredibile. Din diverse povesti am aflat ca acest lac a imprumutat din spiritul lui Medeea, cea fara de care Argonautii nu ar fi reusit sa fure Lana de Aur din legenda. Este un lac pe care se pot isca furtuni din senin si valuri foarte mari. De la un localnic am auzit mai demult ca Marea Neagra ar fi o galeata in comparatie cu furtunile iscate pe Razelm.

Facem si o poza de grup. Aici Danutz a scos la iveala un mic trepied, care a facut treaba foarte buna:

Mai stam un pic si Mihai repara o pana (s-a dovedit omul cu cele mai multe pene din expeditie), apoi dupa cum arata si fotografia urmatoare, pornim din nou la drum spre alte obiective de vizitat.