…sau cum sa stai doua zile dupa marele Crap si sa nu prinzi nimic.

Am stat doua zile in speranta ca isi va face aparitia…dar din pacate nu am avut norocul sa-i vedem macar culoarea.

Dupa doua saptamani de ploaie, noroiul era pretutindeni.  Cu greu geseai un loc uscat pe maluri, nu mai vorbesc de un loc bun de campare. Vrema a fost excelenta, doar un pic de vant (atat cat trebuie).

Obiectivul principal a fost Crapul…si pentru ca acesta nu si-a facut aparitia deloc, ne-am bucurat de linistea care ne inconjura.

Am avut totusi un partener de suferinta in aceste doua zile: o Ciocanitoare cu Cap Rosu. Am urmarit cu interes felul in care isi procura hrana din lemnul rupt si putred al unei salcii batrane.

 Concluzie dupa doua zile de pescuit fara nici o captura:

O zi proasta de pescuit este mai buna decat o zi excelenta de munca !!!