Patru zile in caiac prin Delta Dunarii – Episodul 1
Iunie 18, 2014 in Caiac, Delta Dunarii
Cu toate ca incepand din 2007 am mers in Delta Dunarii in fiecare an, cautam un mod aparte de a vizita aceasta minunatie a naturii. E frumos sa vizitezi Delta si intr-o barca cu motor, dar simteam totusi ca nu e modalitatea adecvata de a practica turismul in zona respectiva. Motivul il reprezinta in primul rand zgomotul facut de motorul barcii, care deranja tot ceea ce inseamna pasari. Tot cautand si cautand, i-am descoperit pe prietenii de la Enot, care organizeaza iesiri cu caiacele in diverse zone ale tarii, un turism…altfel. Si cand spun altfel, trebuie sa uitam despre pensiuni, hoteluri de x stele, lux si comoditate. Pentru mine, acest altfel, e ca o intoarcere la inceputuri cand ai doar lucrurile necesare pentru a trai, esti doar tu si Natura.
Dupa ce am primit invitatia de la Enot, a fost o cursa contra-cronometru pentru a vedea care dintre prietenii mei mai merge. Dupa cateva mesaje si telefoane am stabilit cine merge (in cazul de fatza Danutz) si a inceput febra pregatirilor. Ca sa citez o replica celebra din “Operatiunea Monstrul”, “in fond si la urma urmei, pregatirile sunt totul“.
Pentru ca tot mediul prin care ne plimba era “water based”, mi-am achizitionat un set de saci impermeabili. S-au dovedit a fi eficienti, toate obictele pe care le-am avut cu mine au scapat uscate si nevatamate.
Cu o seara inaintea plecarii, am facut un inventar al echipamentului, sub supravegherea atenta a lui Floppy. Ce sa zic, am trecut de controlul calitatii cu succes. (click pe poze pentru o vizualizare la dimensiune normala).
Despre echipamentul necesar intr-o astfel de expeditie cred ca voi scrie intr-o postare ulterioara, deoarece este ceva de povestit si aici. Sunt lucruri neaparat necesare dar iti dai seama pe parcurs ca multe lucruri le cari degeaba.
A venit si ziua mult asteptata, ziua cand trebuia sa ne prezentam la Murighiol la ora 09:00 in punctul de asamblare si plecare in marea aventura.
O punem si de o poza de grup, poza realizata de un motociclist care campase peste noapte pe malul bratului Sfantu Gheorghe.
Avand poza de grup, iata si membrii expeditiei, de la stanga la dreapta: Subsemnatul, Dan, Mihai, Marian, Marcela, Jiri, Lusiana, Viorel si Viorel :).
Cu toate ca este cod galben de inundatie, apa este crescuta, curentul foarte puternic si vantul potrivnic, ne lansam la apa. Suntem increzatori, drept dovada imaginea inaintea plecarii:
Pentru aceasta tura am apelat la cateva piese vechi de imbracaminte. Cand esti toata ziua in caiac, este bine sa ai haine largi, cu maneca lunga, palarie cu boruri largi, ochelari de soare daca e posibil. La inceput am folosit si manusi, cele de bicicleta fiind foarte bune, dar mai tarziu s-au dovedit inutile, cu toate ca iti protejeaza bine mainile impotriva arsurilor. Camasile din tinerete s-au dovedit excelente pentru acest tip de activitate.
Ne lansam la apa si pentru ca nu am mai padelat niciodata intr-un curent asa de puternic (importiva curentului) si cu vantul fix din fata, aplic un principiu care se muleaza perfect pe aceasta situatie: “Minte multa nu se cere, prost sa fii sa ai putere“. Se pare ca functioneaza si avansam spre Uzlina.
Luam pranzul undeva pe Bratul Sfantu Gheorghe si continuam pe traseul urmator: Uzlina, Lacul Uzlina, Lacul Isacel si tot asa pana la locul de campare, undeva pe canalul Litcov.
Si pentru ca am uitat sa prezint toti membrii expeditiei, iata-l si pe ultimul, Holly The Cow. A fost prezenta tot timpul pe caiacul meu, caiac botezat Little Nemo :). Nu a fost botezat de noi, asa a fost numit de catre parintele sau, Viorel.
Ahoi !!!
Pentru ca dupamiaza vantul se linisteste, avem timp berechet sa ajungem pe lumina la locul de campare, admiram frumusetea canalelor si a lacurilor prin care trecem. Vreau sa spun ca esti cuprins de magia locurilor, de felul in care natura modeleaza peisajul. Apa crescuta ne permite sa intram intr-o padure inundata.
Cuib de Chira de Balta, langa un Nufar Alb:
Pe lacul Isacel (Lusiana):
Pe canalul Litcov:
Pentru ca este destul timp pana se insereaza, ne rasfiram, unii raman sa admire nuferii de pe lac, altii continuam linistiti spre locul de campare. Se apropie o ploaie de vara cu tunete si fulgere. Padeland pe canal, doar auzim zgomotul furtunii, nu reusim sa o si vedem din cauza vegetatiei abundente.
Acostam intr-unul din putinele locuri ramase ne-inundate, montam rapid corturile si scapam la mustata de o ploaie care dureaza aproximativ jumatate de ora.
Vedere din cort:
Enjoy the magic of the Rain:
Dupa ce ploaia ne paraseste, ne ocupam de pregatirea mesei:
Ce merge mai bine dupa ploaie si o masa copioasa? Un ceai de menta proaspata:
Prima seara din expeditie poate sa inceapa, Enotul vegheaza asupra noastra:
Pentru a alunga cohortele de tantari, care in prima seara nu ne-au deranjat prea tare, am facut un mic foculet. Impreuna cu un pic de Autan ii tinem departe de noi.
Imprejurul focului, incepe sa se sudeze o echipa deosebita, formata din oameni deosebiti.
Noapte Buna !!!
Continuarea, in articolul urmator
Traseul primei zile:
Comentarii recente