Pescar Hoinar in Romania

La pescuit in cautarea inspiratiei…
  • Contact
  • Pescar Hoinar

You are browsing the Blog for Munte.

Valea Cernei – Crovuri

August 29, 2012 in Munte

Pentru ca de ceva vreme am ca locatie Timisoara si avand o zi de duminica libera, am hotarat sa fac un traseu montan prin apropiere. Am dat sfoara in tara si s-au mai adunat cativa colegi, asa ca am purces spre Valea Cernei, imediat dupa statiunea Baile Herculane. La 8 km distanta Motelul Dumbrava, am lasat masina intr-o parcare, pe partea cu raul Cerna. Este o parcare amenajata, cu bancute si mese. De aici am pornit pe marcajul Cruce Rosie: Foieroaca Tamnei – Poiana Tamnei – Culmea Muntilor Mehedinti.

Incepem sa urcam prin padure…Pornim de la o altitudine de aprox 350 m, targetul fiind undeva la 1300 m (masurat pe gipies :d).

Mediul inconjurator este cam uscat…se simte ca nu a mai plouat de multa vreme. Ajungem la un izvor…nici urma de apa:

Mai urcam un pic, iar la urmatorul izvor gasim apa, chiar si ceva fauna:

Ne facem provizii de apa si pornim mai departe. Ma asteptam sa fie totul uscat datorita secetei, dar sincer, am avut la mine 3.5 litri de apa, care spre finalul turei s-au dovedit a nu fi de ajuns.

Iata si pe subsemnatul admirand peisajul incantator din Cheile Cernei:

Si un scurt filmulet facut cu sapuniera mea, pentru cei de acasa:

Continuam sa urcam..cam pe aici:

Ajungem pe platou…peisajul este fantastic. Portiuni de plat foarte largi, vegetatie amestecata cu pietre….copaci solitari in mijlocul pustiului.

Doua lacuste isi dau acordul pentru o sedinta foto:

Pornim la drum dupa o discutie cu un cioban si fiul sau, care ne spun ca nu avem timp sa ajungem la Motelul Dumbrava pana in seara decat daca stim scurtaturile si sa nu ne bazam pe traseul marcat cu punctul galben. Noi be bazam pe un track incarcat in gps. Multumesc lui Xemax pentru track si pentru link-urile cu povestile din zona. Povestea 1 & Povestea 2. Frumos a fost la final, cand ne-am intors dupa masina lasata in parcare – ne-am intalnit cu fiul ciobanului si i-am povestit cum am parcurs intregul traseu. Cei doi au fost singurii oameni pe care i-am intalnit toata ziua pe parcursul traseului.

Si ceva flora din zona:

Acolo sus trebuie sa ajungem:

In vale se vede o stana parasita:

Un pic mai in detaliu:

La stana nu prea sunt semne cum ca ar fi folosita…fantana din apropiere este secata si plina de cuiburi de viespi.

Pornim de la stana, dar ne oprim sa fotografiem un copac…e singur impotriva tuturor urgiilor dezlantuite asupra lui. Forma lui exprima clar acest lucru. Pe de alta parte, sesiunea foto cu acest copac, m-a costat o gaura groasa in pantaloni…mi-am pierdut echilibrul si am alunecat …pietrele ascutite atat au asteptat…:D

Ajungem si pe varf:

Privelistea e fantastica …incepe sa se lase ceata groasa in departare. Bresa aceea in mijlocul padurii ne capteaza atentia:

Cam pe acolo vom merge…urmam creasta:

Parcurgem zona de creasta numai dupa track-ul gps. Din loc in loc mai gasim cate un punct galben foarte sters si cate o urma…ca si cum cineva ar mai fi mers candva pe acolo…urma foarte veche, de cateva luni. Am remarcat un lucru ciudat in toata zona: fiind majoritatea padurii numai de foioase, iarba, etc…ma asteptam sa gasim urme de animale sau chiar pasari. Ei bine, nimic din toate acestea..nici un ciripit, nici un fosnet…am mers tot timpul intr-o tacere deplina. Nu am mai trait sentimentul acesta niciodata… Am pus totul pe seama secetei si banuiesc ca vietatile s-au dus mai spre vale, in zonele cu mai putina uscaciune si cu izvoare.

Dupa zona cu stancarie, am inceput o coborare prin padure…la un moment dat prin albia unui fost parau, albie umpluta cu frunze uscate. Intr-un final ajungem la o carare si la un marcaj clar…asa ca de ce sa nu ne asortam un pic? :P

Continuam sa coboram si aproape ca iesim din zona de stancarie. Cam pe unde Elena a facut fotografia cu marcajul Punct Galben, am ramas fara apa…Am impartit frateste ultimele picaturi, precum si niste mere carate de Alex.

Parca peisajul incepe sa fie un pic mai verde….mici tufe indraznesc sa apara…sigur gasim si apa un pic mai jos.

Tot urmand valea..ne apropiem de traseul marcat cu Cruce Albastra…zarim un palc de vegetatie iubitoare de apa….Instantaneu m-am gandit ca in apropiere se afla un izvor si nu m-am inselat. La gasirea ochiului de apa, am baut mai intai cate o cana de om pentru a ne potoli setea. Apoi a fost un adevarat rasfat…cred ca am baut pe nerasuflate aprox 1,5 litri. Acum imi dau seama ce simt oamenii din caravanele din desert atunci cand intalnesc in calea lor o oaza.

Sa prezint si restul membrilor echipei care au facut aceasta tura:

Robert

Alex prezentand un moment de echilibristica:

Alex

Elena, fotograful principal:

Elena

Foarte interesanti copacii din aceasta vale, mai ales cand ma gandesc ca au doar o mana de pamant in care traiesc:

Un scurt film din ultima parte a traseului nostru:

Iata si traseul pe care l-am inregistrat cu ajutorul gps-ului:


Hike route 1801643 – powered by Wandermap 

La final, am tras linie si am hotarat ca a fost o tura nemaipomenit de faina. Am suferit un pic de sete, poate ne-a fost un pic mai cald, dar a fost frumos. 17 Km parcursi in 10 ore prin frumoasa Vale a Cernei si a muntilor Mehedinti. Nu am gasit noi “mielul de aur” prin munti…asa cum ne zicea cineva din zona, dar am descoperit frumusetile Cernei si a muntilor prin care trece.

Tags: Munte, Valea Cernei
No Comments »

Fagaras, Lespezi – Caltun

Iulie 13, 2012 in Munte

Lespezi si Caltun sunt doua varfuri de peste 2500 de metri din muntii Fagarasului. Mai exact, Lespezi are o inaltime de 2517, iar Caltun ajunge la 2505 m. Ambele parca stau de straja langa caldarea glaciara Caltun. Mie imi par ca doi aghiotanti ai maretului Negoiu, cu toate acestea, fiind mult mai greu de atins, avand o abordare un pic mai periculoasa si mai dificila.  Iata in continuare in cateva cuvinte si imagini cum am reusit nou sa cucerim cele doua varfuri. Un mic secret…undeva acolo, avem o dorinta sa vizitam toate varfurile de peste 2500 de metri din Romania, ele fiind in numar de 12. Am plecat la drum in urmatoarea componenta, unii venind de pe meleaguri mai vestice (Timisoara), ceilalti din Bucuresti. Jonctiunea s-a facut Vineri seara la Sibiu, urmand ca sambata dimineata devreme sa mergem spre Balea Lac, unde lasam masinile. Echipa: Laura, Vali, George, Subsemnatul, Kmy. Imi pare rau ca nu au putut veni mai multi, dar dupa aceasta excursie, clar vreau sa mai revin, poate la fel ca anul trecut cand am fost pe Negoiu de 2 ori in 2 saptamani.

Traseul pana la lacul Caltun este cunoscut, marcat cu banda rosie. Noi am pornit exact de langa Cabana Balea, ocolind tot lacul balea si urcand usor pana in saua Paltinu, evitand urcusul brusc cu rucsaci destul de grei in spate.

Pt ca nu se cade sa mergem fara oprire, facem o prima pauza mai consistenta, unde ne realimentam cu energie, dar o punem si de o poza mai interesanta:

Aici ne dam tari in bete, care mai de care…

In realitate cred ca ne uitam ca urmeaza sa abordam Laitelul, care are un urcus solicitant, mai ales daca ai ceva bagaje.

Nu vreau sa fac reclama la ciocolata, dar unii isi iau energia tot din Fagaras….sau daca nu cu ciocolata..poate asa:

Pe aici ne vom intoarce maine:

Daca ni se va face sete si ni se termina apa, avem o solutie de rezerva. Iata cum dau oile navala la zapada:

Concentrare maxima si un pic de efort in drum spre Laitel:

Subsemnatul, incarcat la maxim:

Ajungem fara probleme pe Laitel, poate un pic obositi.

Privelistea de aici ne alunga orice urma de oboseala. Kmy ne arata unde trebuie sa ajungem maine dimineata:

Inca pastram tricourile cu inscriptia de la asociatia Little People Romania. Le-am folosit anul acesta si la Prima Evadare.

Zabovim ceva mai mult pe Laitel deoarece observam ca la Caltun nu e foarte multa lume. De asemenea, turistii intalniti sunt in mare proprtie de alte nationalitati, romani foarte putini. Asteptam sa se mai elibereze varful, deoarece in zona este ascuns un Geocache. Piece of cake pentru Scotocila, adica Kmy. Il gasim, ne logam, punem inauntru un mic soldatel. Intre timp, soseste un montaniard mai tanar, care ne ofera permisiunea sa-l fotografiem. Imediat dupa sesiunea foto, s-a bagat la masa si somn.

Ajungem destul de repede la Caltun, un pic cam grabiti si amenintati de o ploaie care se apropie. Gandul principal este sa ajungem sa montam corturile sau sa ne adapostim in refugiul Salvamont.

Zis si facut, corturile sunt pe pozitie, ploaia a plecat spre alte meleaguri, iar noi stam si ne bucuram de liniste, bineinteles cu un pic de vant, asa cum se cade la Caltun. Punem masa, supa toxica la plic este nemaipomenita, ne bucuram de fiecare inghititura.

Dupa masa, lucrurile se vad mult mai frumos, asa ca incep glumele. Aici avem o mentiune speciala, in ceea ce priveste o mica intamplare de Vineri seara. Cand toata lumea era la masa, am intrat abuziv in camerele oamenilor si am inghesuit cate o doza de bere in rucsac…Am reusit sa ascund cate una la George si la Laura. Pe drum, a doua zi, George a gasit berea dar a tacut si a continuat jocul.

La Caltun, am intrebat pe Laura:

Eu: Laura, dai si tu o bere ?

Laura: de unde bere aici?

Eu: stiu si eu…poate ai in rucsac….

Laura: doar nu ati indraznit….:D:D:D

Iata si berea mult muncita si carata cu efort pana la Caltun. Si cand ma gandesc cate calcule facea la rucsac….asta are 200 d egrame..asta 50 de grame…etc.

Un lucru a fost clar….dupa ce s-a deschis cutia Pandorei, cu ascunsul berilor, fiecare a fost mult mai atent cu ce are in rucsac…

Am mai zabovit o perioada in cort, facand planuri cu harta in fata, pentru alti munti si alte varfuri, locuri care trebuie sa le vizitam.

S-a facut seara, asa ca ne-am dus la culcare destul de devreme, a doua zi urmand sa ne trezim pe la ora 05:00.

Iata cum se prezinta lacul Caltun dis-de-dimineata:

Soarele apare curajos de dupa Laitel:

Vremea este superba, nici un pic de nor. Urcam prin Strunga Doamnei (traseu dunga galbena):

Parasim traseul care duce spre Negoiu, coboram printr-un horn pana in Caldarea Berbecilor si urmam traseul marcat cu o cruce albastra. Se vede ca e mai putin umblat, dar nu ne ratacim, avem cu noi si GPS-ul. La coborare, Vali isi pierde geaca, urmand sa-si dea seama de acest lucru tocmai pe varf. La intoarcere, am urmat exact track-ul inregistrat de gps, pt gasirea obiectului pierdut.

Ajungem la un fir de apa care vine tocmai de sus si incepem urcusul pe acest fir. Urcusul nu este deloc usor…chiar nu glumesc, avand la noi doar strictul necesar, este foarte greu. Mentionez ca dimineata, Laura s-a razgandit in privinta urcusului, ramanand de paza la corturi. O fi fost de vina greutatea extra din rucsac (adica una doza bere), sau doar o problema mai veche la un genunchi? Oricum, ii multumim ca a stat la Caltun si a avut grija de obiectele noastre.

Prima pauza mai serioasa dupa urcusul infernal:

Inca 10 minute si ajungem in varf. privelistea de acolo este absolut SUPERBA. Se vede lacul Caltun, corturile si refugiul Salvamont. Pffff…cat sunt de mici.

Click pe poze pentru a le vedea la o dimensiune mai buna. Langa refugiu este un cort galben, care are o forma de cilindru. Glumim pe seama lui, spunand ca refugiul a facut pui.

Caldarea glaciara Caltun este acum la picioarele noastre:

I believe I can fly…ce-mi mai place imaginea asta:

Tragem o poza cu drapelul exact pe varf:

Confruntam altitudinea scris pe Roza Vanturilor cu ceea ce scrie pe GPS. Aici eram putin suparat caci sambata, din neatentie, am asezat rucsacul peste gps, acesta venind cu ecranul peste o piatra ascutita, rezultand niste zgarieturi frumoase. Si gps-ul arata tot 2517 asezat pe piatra de pe varf.

Mai facem o pauza de realimentare, caci suntem cam obositi, bagam niste Fagaras, apoi plecam spre Cornul Caltun.

Gresim curba de nivel care duce spre varful Caltun, dar din doua incercari, gasim drumul pana la urma. In fotografie nu se observa prea bine, dar in stanga era destul de gol….mai ales pentru unii mai masivi si cu ceva probleme la inaltime…

In traversarea spre Cornul Caltun, a cedat talba bocancului lui George. Iata reparatie facuta ad-hoc pe munte. Soriceii ii aveam cu noi pt a lega steagul sus pe varf….au ajuns kit de reparatie bocanci. Bun si asa.

Intre timp, Vali a luat-o inainte si a ajuns pe varf. Din imagine se vede cat ii place sa stea acolo sus si sa admire privelistea:

Cei trei care…au ajuns pe varf (Kmy ne-a facut poza):

Facem si aici o fotografie, de data asta cu un steag mai mic, pentru ca ne e lene sa-l mai scoatem pe cel mare:

Acestea fiind povestite, ne-am grabit sa ne intoarcem la corturi. Socoteala noastra initiala, a fost sa facem acest raid in 3 ore…maxim 4. Cum niciodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, totul a durat cam 6 ore si jumatate. Laura, aproape ca era singura la Caltun (mai erau 3-4 persoane cand am ajuns noi), incepuse sa se ingrijoreze.

La Caltun am strans corturile, am mancat si ne-am odihnit un pic. Am plecat destul de grabiti, fiind din nou fugariti de o ploaie razleata…cu toate ca era inca soare si frumos. Dar mai bine sa alergam noi uscati decat uzi si infrigurati. Traseul urmat a fost pe cruce albastra, spre Tunelul Transfagarasan, apoi punctul albastru care ne-a adus iar, pe un urcus asemanator cu cel de la Lespezi, pana sub varful Paltinu. Nu prea am mai facut fotografii in aceasta postata de drum.

O fotografie de final, langa masini la Balea, inainte de a da jos bocancii:

Concluzii:

O tura nemaipomenit de frumoasa, vreme superba. Turisti putini, majoritatea straini, foarte putini romani. Nu am reusit sa ne explicam de ce sunt asa de putini..ca doar era weekend. Personal, as mai merge oricand pe cele doua varfuri, penrtu ca tare mult mi-a placut.

In incheiere, iata si un filmulet realizat cu sapuniera mea pe varful Lespezi (scuze pt calitate, dar ideea se intelege fara probleme):

Tags: Fagaras, Munte
2 Comments »

Primavara, Bujori si Voie Buna

Iunie 8, 2012 in Amintiri, Munte

Dupa ceva trandaveala de-a lungul iernii si iesiri mai razlete, nu in grup organizat, iata si o prima tura realizata pe anul acesta intr-o componenta mai numeroasa. Articolul vine cu destula intarziere, dar cum niciodata nu e prea tarziu pentru o poveste, iata pe unde am umblat.

Am plecat din Bucuresti cu destinatia finala in Muntii Dobrogei, mai exact zona Macin – Greci, cu scopul de a petrece 2 zile la aer curat, sa umblam prin padurile de fag din zona, dar si datorita faptului ca in restul tarii se anunta ceva ploaie.

Ca sa fie clar pentru toata lumea, cei din poza asta au luat bacu’ in acest an, mai exact bacul de la Smardan – Braila.

Asta o fi oare ceea ce se cheama “Lup de Dunare”?

Dunarea intr-o dimineata faina la Smardan:

Dupa traversarea fluviului a mai durat un pic pana am ajuns la Luncavita si apoi Cetatuia. Punctul unde doream sa ajungem era la un loc de campare situat pe Valea Fagilor, loc de unde pornesc cateva trasee ce strabat muntii din zona.

Zona de camping e foarte frumos amenajata, cu bancute si mese de lemn, un izvor in apropiere, locuri speciale de aruncat resturile (ingradite cu nuiele pentru a nu fi imprastiate de animale salbatice sau mai putin salbatice). Pe langa toate astea, ce m-a uimit, era prezenta unei toalete ecologice :). Acum imi pare rau ca nu i-am facut o fotografie…Nu era intr-o stare foarte folosibila, dar exista acolo…

Ne-am pus in gand sa parcurgem un traseu lejer, accesibil oamenilor din toate categoriile de varsta. Unii dintre noi veneam dupa ceva perioade de leneveala de sezon (doar o fo o iarna grea…). Ne pregatim de plecare:

Chiar inainte de start, aruncam o privire pe harta zonei:

In luna Martie am mai facut un traseu in zona, aproximativ 24 km cu cpornire din Greci, Vf. Tutuiatu, Rezervatia Bujorilor, Valea Fagilor si inapoi pe la Tutuiatu si Greci. Atunci vegetatia de sezon doar incepea sa isi faca cunoscuta prezenta, iarba incoltea, bujorii de abia inverzeau:

Revenind la povestea noastra, ne-am pus in miscare, prima destinatie fiind Valea Fagilor.

Un fag din alte vremuri:

Camuflaj:

Prin padure:

Pe masura ce ne apropiem de varful Tutuiatu, avem ocazia sa admiram un spectacol unic din partea faunei locale. Scena este interzisa copiilor sub o anumita varsta, sa zicem ca e cu bulina, ca la tv…

Toata zona este impanzita de broaste testoase. Ne bucuram foarte mult la vederea lor. Cauta in special zonele mai insorite, probabil pentru a se incalzi.

Mai avem parte de o intalnire, exemplarul facand parte tot din fauna locala:

Mirosul de la tzap este foarte placut, ar trebui sa-l incercati. Acesta nu a fost servit cu bautura racoaritoare din sticla dintr-un motiv foarte simplu: il agita…

Dupa atata fauna, ne mai clatim ochii si cu ceva flora….Si va spun sincer ca e o mare incantare sa admiri bujorii in toata splendoarea lor:

Hai ca admirand florile, am ajuns si in varf:

Panorama asupra localitatii Greci, vedere de pe Varful Tutuiatu, 467 m. Undeva in plan indepartat e Dunarea:

O punem si de o poza de grup:

De la stanga la dreapta, in ordinea aparitiei in fotografie: Danutz, Vali, Radu, George, Cami, Ionut, Laura, Subsemnatu’, Kmy, Flori, Danica, Costin.

Dupa ce am lenevit la umbra unor stejari aproximativ o ora in apropierea varfului, am pornit pe alt traseu spre locul de campare. Drum usor, la vale, prin desisuri, am ajuns imediat la destinatie.

Am montat corturile:

Ne-am apucat de gatit:

Produsul final:

Dupa o masa copioasa, o seara minunata petrecuta langa foc, apoi somn de voie pentru toata lumea:

A doua zi…activitati normale, drum inapoi spre casa, etc. O tura deosebit de faina, mai ales prin frumusetea locurilor pe care le-am vizitat. Sigur mai ajungem pe meleaguri Dobrogene si sigur mai vizitam Muntii Dobrogei.

Tags: Dobrogea, Munte, Padure
No Comments »

« Older Entries

Articole recente

  • Turul Dobrogei de Nord pe biciclete – 2017 – Partea 2
  • Turul Dobrogei de Nord pe biciclete – 2017 – Partea 1
  • Concurs de pescuit la Hermes Peris 2015
  • Summer time
  • Patru zile in caiac prin Delta Dunarii – Episodul 3

Pescar Hoinar on Facebook

Comentarii recente

  • Ancutza în Turul Dobrogei de Nord pe biciclete – 2017 – Partea 1
  • Claudia în Patru zile in caiac prin Delta Dunarii – Episodul 2
  • Claudia în Patru zile in caiac prin Delta Dunarii – Episodul 1
  • admin în Patru zile in caiac prin Delta Dunarii – Episodul 1
  • Valyk în Patru zile in caiac prin Delta Dunarii – Episodul 1

Categorii

  • Amintiri (10)
  • Biciclete (27)
  • Caiac (4)
  • Delta Dunarii (28)
  • Diverse (6)
  • Dobrogea (2)
  • Marea Neagra (1)
  • Moto (2)
  • Munte (14)
  • Pescuit, Natura, Aer Liber (54)

Etichete

Ambarcatiuni Biciclete Caiac Canoe Catch & Release Dambovita Delfini Delta Dunarii Diverse Dobrogea Fagaras Flori IT Marea Captura Marea Neagra Mila 23 Moto Munte Padure Padurea Letea Pasari Pescar Hoinar in Romania Pescuit Pescuit Delta Dunarii Pisici Porci Prima Evadare Rasarit in Delta Dunarii Retete Salamandra Sulina Valea Cernei Valea Lotrului

Calendar

Septembrie 2023
L Ma Mi J V S D
« Dec    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Meta

  • Autentificare
  • RSS articole
  • Comentarii RSS
  • WordPress.org
  • Top


Pescar Hoinar in Romania is proudly powered by WordPress. Theme developed by Themekraft.