Lespezi si Caltun sunt doua varfuri de peste 2500 de metri din muntii Fagarasului. Mai exact, Lespezi are o inaltime de 2517, iar Caltun ajunge la 2505 m. Ambele parca stau de straja langa caldarea glaciara Caltun. Mie imi par ca doi aghiotanti ai maretului Negoiu, cu toate acestea, fiind mult mai greu de atins, avand o abordare un pic mai periculoasa si mai dificila.  Iata in continuare in cateva cuvinte si imagini cum am reusit nou sa cucerim cele doua varfuri. Un mic secret…undeva acolo, avem o dorinta sa vizitam toate varfurile de peste 2500 de metri din Romania, ele fiind in numar de 12. Am plecat la drum in urmatoarea componenta, unii venind de pe meleaguri mai vestice (Timisoara), ceilalti din Bucuresti. Jonctiunea s-a facut Vineri seara la Sibiu, urmand ca sambata dimineata devreme sa mergem spre Balea Lac, unde lasam masinile. Echipa: Laura, Vali, George, Subsemnatul, Kmy. Imi pare rau ca nu au putut veni mai multi, dar dupa aceasta excursie, clar vreau sa mai revin, poate la fel ca anul trecut cand am fost pe Negoiu de 2 ori in 2 saptamani.

Traseul pana la lacul Caltun este cunoscut, marcat cu banda rosie. Noi am pornit exact de langa Cabana Balea, ocolind tot lacul balea si urcand usor pana in saua Paltinu, evitand urcusul brusc cu rucsaci destul de grei in spate.

Pt ca nu se cade sa mergem fara oprire, facem o prima pauza mai consistenta, unde ne realimentam cu energie, dar o punem si de o poza mai interesanta:

Aici ne dam tari in bete, care mai de care…

In realitate cred ca ne uitam ca urmeaza sa abordam Laitelul, care are un urcus solicitant, mai ales daca ai ceva bagaje.

Nu vreau sa fac reclama la ciocolata, dar unii isi iau energia tot din Fagaras….sau daca nu cu ciocolata..poate asa:

Pe aici ne vom intoarce maine:

Daca ni se va face sete si ni se termina apa, avem o solutie de rezerva. Iata cum dau oile navala la zapada:

Concentrare maxima si un pic de efort in drum spre Laitel:

Subsemnatul, incarcat la maxim:

Ajungem fara probleme pe Laitel, poate un pic obositi.

Privelistea de aici ne alunga orice urma de oboseala. Kmy ne arata unde trebuie sa ajungem maine dimineata:

Inca pastram tricourile cu inscriptia de la asociatia Little People Romania. Le-am folosit anul acesta si la Prima Evadare.

Zabovim ceva mai mult pe Laitel deoarece observam ca la Caltun nu e foarte multa lume. De asemenea, turistii intalniti sunt in mare proprtie de alte nationalitati, romani foarte putini. Asteptam sa se mai elibereze varful, deoarece in zona este ascuns un Geocache. Piece of cake pentru Scotocila, adica Kmy. Il gasim, ne logam, punem inauntru un mic soldatel. Intre timp, soseste un montaniard mai tanar, care ne ofera permisiunea sa-l fotografiem. Imediat dupa sesiunea foto, s-a bagat la masa si somn.

Ajungem destul de repede la Caltun, un pic cam grabiti si amenintati de o ploaie care se apropie. Gandul principal este sa ajungem sa montam corturile sau sa ne adapostim in refugiul Salvamont.

Zis si facut, corturile sunt pe pozitie, ploaia a plecat spre alte meleaguri, iar noi stam si ne bucuram de liniste, bineinteles cu un pic de vant, asa cum se cade la Caltun. Punem masa, supa toxica la plic este nemaipomenita, ne bucuram de fiecare inghititura.

Dupa masa, lucrurile se vad mult mai frumos, asa ca incep glumele. Aici avem o mentiune speciala, in ceea ce priveste o mica intamplare de Vineri seara. Cand toata lumea era la masa, am intrat abuziv in camerele oamenilor si am inghesuit cate o doza de bere in rucsac…Am reusit sa ascund cate una la George si la Laura. Pe drum, a doua zi, George a gasit berea dar a tacut si a continuat jocul.

La Caltun, am intrebat pe Laura:

Eu: Laura, dai si tu o bere ?

Laura: de unde bere aici?

Eu: stiu si eu…poate ai in rucsac….

Laura: doar nu ati indraznit….:D:D:D

Iata si berea mult muncita si carata cu efort pana la Caltun. Si cand ma gandesc cate calcule facea la rucsac….asta are 200 d egrame..asta 50 de grame…etc.

Un lucru a fost clar….dupa ce s-a deschis cutia Pandorei, cu ascunsul berilor, fiecare a fost mult mai atent cu ce are in rucsac…

Am mai zabovit o perioada in cort, facand planuri cu harta in fata, pentru alti munti si alte varfuri, locuri care trebuie sa le vizitam.

S-a facut seara, asa ca ne-am dus la culcare destul de devreme, a doua zi urmand sa ne trezim pe la ora 05:00.

Iata cum se prezinta lacul Caltun dis-de-dimineata:

Soarele apare curajos de dupa Laitel:

Vremea este superba, nici un pic de nor. Urcam prin Strunga Doamnei (traseu dunga galbena):

Parasim traseul care duce spre Negoiu, coboram printr-un horn pana in Caldarea Berbecilor si urmam traseul marcat cu o cruce albastra. Se vede ca e mai putin umblat, dar nu ne ratacim, avem cu noi si GPS-ul. La coborare, Vali isi pierde geaca, urmand sa-si dea seama de acest lucru tocmai pe varf. La intoarcere, am urmat exact track-ul inregistrat de gps, pt gasirea obiectului pierdut.

Ajungem la un fir de apa care vine tocmai de sus si incepem urcusul pe acest fir. Urcusul nu este deloc usor…chiar nu glumesc, avand la noi doar strictul necesar, este foarte greu. Mentionez ca dimineata, Laura s-a razgandit in privinta urcusului, ramanand de paza la corturi. O fi fost de vina greutatea extra din rucsac (adica una doza bere), sau doar o problema mai veche la un genunchi? Oricum, ii multumim ca a stat la Caltun si a avut grija de obiectele noastre.

Prima pauza mai serioasa dupa urcusul infernal:

Inca 10 minute si ajungem in varf. privelistea de acolo este absolut SUPERBA. Se vede lacul Caltun, corturile si refugiul Salvamont. Pffff…cat sunt de mici.

Click pe poze pentru a le vedea la o dimensiune mai buna. Langa refugiu este un cort galben, care are o forma de cilindru. Glumim pe seama lui, spunand ca refugiul a facut pui.

Caldarea glaciara Caltun este acum la picioarele noastre:

I believe I can fly…ce-mi mai place imaginea asta:

Tragem o poza cu drapelul exact pe varf:

Confruntam altitudinea scris pe Roza Vanturilor cu ceea ce scrie pe GPS. Aici eram putin suparat caci sambata, din neatentie, am asezat rucsacul peste gps, acesta venind cu ecranul peste o piatra ascutita, rezultand niste zgarieturi frumoase. Si gps-ul arata tot 2517 asezat pe piatra de pe varf.

Mai facem o pauza de realimentare, caci suntem cam obositi, bagam niste Fagaras, apoi plecam spre Cornul Caltun.

Gresim curba de nivel care duce spre varful Caltun, dar din doua incercari, gasim drumul pana la urma. In fotografie nu se observa prea bine, dar in stanga era destul de gol….mai ales pentru unii mai masivi si cu ceva probleme la inaltime…

In traversarea spre Cornul Caltun, a cedat talba bocancului lui George. Iata reparatie facuta ad-hoc pe munte. Soriceii ii aveam cu noi pt a lega steagul sus pe varf….au ajuns kit de reparatie bocanci. Bun si asa.

Intre timp, Vali a luat-o inainte si a ajuns pe varf. Din imagine se vede cat ii place sa stea acolo sus si sa admire privelistea:

Cei trei care…au ajuns pe varf (Kmy ne-a facut poza):

Facem si aici o fotografie, de data asta cu un steag mai mic, pentru ca ne e lene sa-l mai scoatem pe cel mare:

Acestea fiind povestite, ne-am grabit sa ne intoarcem la corturi. Socoteala noastra initiala, a fost sa facem acest raid in 3 ore…maxim 4. Cum niciodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, totul a durat cam 6 ore si jumatate. Laura, aproape ca era singura la Caltun (mai erau 3-4 persoane cand am ajuns noi), incepuse sa se ingrijoreze.

La Caltun am strans corturile, am mancat si ne-am odihnit un pic. Am plecat destul de grabiti, fiind din nou fugariti de o ploaie razleata…cu toate ca era inca soare si frumos. Dar mai bine sa alergam noi uscati decat uzi si infrigurati. Traseul urmat a fost pe cruce albastra, spre Tunelul Transfagarasan, apoi punctul albastru care ne-a adus iar, pe un urcus asemanator cu cel de la Lespezi, pana sub varful Paltinu. Nu prea am mai facut fotografii in aceasta postata de drum.

O fotografie de final, langa masini la Balea, inainte de a da jos bocancii:

Concluzii:

O tura nemaipomenit de frumoasa, vreme superba. Turisti putini, majoritatea straini, foarte putini romani. Nu am reusit sa ne explicam de ce sunt asa de putini..ca doar era weekend. Personal, as mai merge oricand pe cele doua varfuri, penrtu ca tare mult mi-a placut.

In incheiere, iata si un filmulet realizat cu sapuniera mea pe varful Lespezi (scuze pt calitate, dar ideea se intelege fara probleme):