Steagul este sus pe Negoiu

Septembrie 4, 2011 in Munte

Pentru ca acum trei saptamani am facut o promisiune, iata ca ne tinem de ea. Am promis in acest articol (Cum am cucerit Negoiu) ca data urmatoare luam un steag al Romaniei si il montam acolo sus.  Zis si facut, numai ca la noi e ceva mai greu sa cumperi un steag al tarii in care traiesti. Am sunat la vre-o trei firme care se laudau pe site-urile lor ca vand tot soiul de steaguri, inclusiv cel al Romaniei, in tot felul de dimensiuni, de interior/exterior, de parada, etc. Parca oamenii nu vroiau sa vanda, sa faca afaceri…La un moment dat am renuntat sa mai caut, dar mi-a venit o idee: l-am sunat pe Fane sa-l intreb de unde pot cumpara un steag. Fane, fara sa stea pe ganduri, dupa ce i-am explicat despre ce este vorba, ne-a adus un steag al Romaniei, numai bun de montat acolo pe Negoiu.  Multumim Fane !!!

Pe scurt, am plecat din Bucuresti destul de devreme, pe traseul binecunoscut: Pitesti – Curtea de Arges – Balea Lac. Echipa este mult mai restransa de data asta. Suntem un grup mic, de patru persone:

Kmy

Vlad

Vali

Eram un pic crispati cu privirea la norii care acopereau toata zona din jurul Curtii de Arges. Ne-am luminat la fete cand am vazut cat de frumos era la Balea, la iesirea din tunelul Transfagarasan.

Trecem prin cateva portiuni periculoase si fara prea multe vorbe, ne apropiem de lacul Caltun, unde urmeaza sa ramanem peste noapte.

De pe varful Laitel admiram privelistea. Vremea superba ne permite sa apasam butonul de “Enjoy!!!”

Uite acolo punem steagul maine!!!

Cam pe acolo….

Inca un pic si ajungem la Caltun. Prin zona asta si-a scapat Vlad izoprenul. Pur si simplu s-a dezlegat de langa rucsac si a fugit la vale. A avut ceva de furca pana l-a recuperat. :)

Montam corturile. Este putina lume la Caltun in weekendul asta.

Parca e altceva dupa ce ai montat cortul…Era loc destul in refugiul Salvamont, dar am preferat intimitatea cortului. Vantul puternic, care din fericire s-a oprit pe la miezul noptii, ne-a facut sa ne felicitam ca am construit cate un zid de pietre imprejurul corturilor.

Dimineta spre Negoiu. Ne-am trezit pe la ora 05:00 si cam intr-o ora am pornit spre varf. Poate suna anost sa mergi de doua ori intr-un interval de trei saptamani pe Negoiu, dar felul in care se joaca natura cu culorile ma determina sa zic ca oricand as merge acolo sus.

Rasarit la baza lui Negoiu.

Incepem sa urcam spre Strunga Dracului.

Natura se joaca din nou cu culorile.

Pe Strunga Dracului in sus. Una dintre portiunile cele mai faine ale traseului.

Aproape am ajuns in varf.

Iata-l !!! Varful Negoiu, 2535 m, al doilea varf ca inaltime din tara.

Dupa ce am ajuns, ne-am tras un pic sufletul, apoi am trecut la indeplinirea scopului nostru, montarea steagului. In prealabil, acasa, Kmy a pregatit steagul. El era proiectat pentru a fi montat pe un bat simplu. Dupa cateva minute la masina de cusut, steagul era pregatit pentru a fi montat pe suportul de pe Negoiu. Si guess what? Fara masuratori prealabile, am avut “perfect match”.  Iata in cateva imagini cum au decurs operatiunile:

Cam asa sunt impartite task-urile: subsemnatul pe post de suport, Vali da la mana soricei, Vlad face poze, Kmy leaga bine steagul.

Pe final de opreatiune, cam asa aratau treburile.

Si pentru ca ideea a pornit de la Kmy, inchei acest articol prezentand o poza de final numai cu ea, pe varful Negoiu, cu steagul Romaniei.