Am plecat intr-o excursie de cateva zile in Delta Dunarii in incercarea de a da ochii cu “Monstrul” pe care il tot visam.  Protagonistii acestei calatorii am fost doar eu si Radu, dar am avut mai mult bagaj si am pregatit mai atent aceasta calatorie decat daca am fi mers impreuna cu ale noastre consoarte.

Am plecat pe o vreme caineasca, cu ploaie marunta, dar cu promisiuni din partea doamnei Romica ca se va indrepta in cateva zile. Cu gandurile ca soarele va veni pe meleagurile noastre, am ajuns in Tulcea cu bine.

Aici a inceput o mica parte a distractiei: fiind Duminica, am incercat sa ne platim taxa de intrare in Delta Dunarii, taxa care se poate plati la A.R.B.D.D Tulcea (Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii). Din pacate toate usile erau incuiate si ne-am mirat, pentru ca ora era aproximativ 11. Sub privirile unor batranei care se plimbau linistiti pe faleza, am incercat toate usile posibile, dar fara nici un rezultat. Am renuntat la ideea de a plati vre-o taxa (doar suntem turisti si de ce sa ne risipim noi banii pe taxe inutile, mai ales ca nu vrea nimeni sa le incaseze) si am pornit in cautarea unui obiect care ne disparuse din inventar: Harta Deltei Dunarii. Fara asa ceva in rucsac, nu recomand la nimeni sa plece in Delta, mai ales daca pleaca cu barca in diverse excursii neinsotit de un localnic sau de cineva care cunoste bine locurile. Astfel am descoperit noul Muzeu al Deltei Dunarii. Am fost uimiti de felul in care e amenajat (am reusit sa gasim aici o harta a Deltei) si ne-am muscat unghiile de ciuda ca nu aveam cu noi aparatul foto. Nu-i nimic, il vom avea sigur peste un an. Acvariile mi se par punctul forte, dar nici celelalte sectiuni ale muzeului nu sunt mai prejos. O nota foarte mare am acordat personalului, care a fost foarte amabil cu noi si ne-a raspuns la toate intrebarile. Astfel Muzeul Delta Dunarii a devenit mai nou un obiectiv care trebuie vizitat in Tulcea. 

In drum spre locurile de pescuit

La drum

 Voi veni cu mai multe fotografii intr-un viitor articol.