Turul Dobrogei de Nord pe biciclete – 2017 – Partea 2
Decembrie 19, 2017 in Biciclete, Dobrogea
Fiind aproape la mijlocul excursiei noastre si in fata etapei “regina” a traseului, incepem ziua in forta, cu o cafea preparata in regie proprie. Gazdele noastre din Dunavatul de Jos fac cafea buna, dar noi suntem mult prea matinali
Urmeaza un mic dejun copios, asa cum le sta bine unora care urmeaza sa pedaleze o zi intreaga. Dupa o poza de grup regulamentara, plecam spre Tulcea, punctul final urmand a fi Luncavita – Cetatuia.
Nici nu iesim bine din Dunavatul de Jos, ca o punem de o poza de grup.
Trecem pe langa o cultura de in, apoi depasim dealurile de la Mahmudia. Btw..pe dealurile alea, lumea merge la prasit porumbul cu bmw-ul…vehicolele cu tractiune animala fiind demult depasite.
Pentru jumatatea zilei, tinta este Faleza din Tulcea, unde vrem sa oprim pentru a manca…si bineinteles pt covrigii de la autogara (asta e pt cunoscatori).
Pe faleza din Tulcea, mancam la “Restaurant Faleza”. Sincer…nu recomand carciuma, produsele din peste nefiind la inaltimea asteptarilor cu toate ca aveam destule pedale la activ si o foame pe masura.
Tragem o poza de grup, cu covrigii din dotare la ghidon. Urmeaza marea incercare a zilei, pana de la iesirea din Tulcea, precum si dealul de la Somova.
Undeva in fata garii/autogarii din Tulcea.
Fiinta asta mica, aparuse pe lume cu o zi inainte sa o vedem noi. A fost vedeta unei binemeritate pauze in timpul urcarii dealului de la Somova. Ca sa ma opresc un pic la acest deal…in ceea ce priveste urcarea lui pe bicicleta: e destul de usor de trecut, insa altfel se pune problema dupa ce ai undeva la 6-7 ore de pedalat in spate, plus cateva bagaje Oricum..e un traseu si o urcare mult prea faina, ramane una din favoritele mele.
Coborarea este feerica si exact cum trebuie. Drumul destul de liber, enjoy la maxim. O tinem asa pret de cateva ore, scurte urcari, coborari faine…kilometri multi adaugati la odo.
Seara se apropie cu repeziciune, ne apropiem de Luncavita. Oprim in sat pentru ceva provizii si ne indreptam apoi spre Agropensiunea Cetatuia. O mentiune speciala avem aici, sa multumim gazdei – Domnul Nicu. Din discutile din timpul zilei la telefon, omul ne-a povestit ca nu are cine sa ne faca de mancare. I-am povestit ca nu suntem pretentiosi, iar cu niste biciclisti care au muncit la pedale toata ziua nu ai cum sa gresesti, orice fel de mancare ai pune pe masa. Astfel, am fost asteptati (undeva la ora 22:00) cu cea mai buna mamaliga cu branza (mamaliga facuta de domnul Nicu) si niste snitele excelente Dusul a fost excelent, somnul…a venit instant. O zi in care am bifat 118 km de la Dunavat pana la Cetatuia.
Alaturi de Negruta, paznicul pensiunii aflate fix la buza padurii de fag
Urmatoarea etapa, este de la Cetatuia la Baia. Aici e de mentionat atentionarea venita via email de la un site de booking: “Ioan, Baia is calling your name !!!” :)))
Pornim prin padurea de fag – pensiunea e de fapt pe Valea Fagilor. O zona faina de tot, buna de vizitat cu bicicletele sau la picior, in ambele variante avand ce vedea.
Pauza de selfie-stick. Cu Nikonu’, da ?
The “making of “.
Dobrogea. Atat.
Inaintam prin cateva sate amortite (nimeni pe strazi) – Nifon, Hamcearca, Balabancea, pana cand in calea noastra apar niste pomi fructiferi pe marginea soselei. Atunci, din senin, se dezlantuie noua specie de biciclist: CIRESARUL. Cred ca nu am mai mancat cirese direct din pom din copilarie. Profitam din plin de acest moment.
Continuam pe dealuri pana la Popasul Ciucurova, unde servim masa de pranz. Urmeaza o urcare frumusica, in plina amiaza, indreptandu-ne incet-incet spre Slava Cercheza si Slava Rusa.
Ajungem la Baia, punctul final al acestei etape (aprox 80 km parcursi). Hotelul e un chici maxim, in schimb…mancarea este excelenta. Facem planuri pentru urmatoarele doua etape, privind cu ingrijorare la atentionarile meteorologice pentru urmatoarele 2-3 zile. Se anunta furtuni puternice…
A doua zi, prognoza se confirma:
Hotaram de comun acord sa punem capat Turei Dobrogene din 2017, urmand ca intr-un viitor apropat sa completam si traseul ramas. Ar fi urmat Cheile Dobrogei, Pestera Liliecilor si intoarcerea la Navodari pentru inchiderea circuitului. Ne intoarcem la casele noastre multumiti si impliniti dupa o tura extrem de faina, alaturi de prieteni. Sper la cat mai multe si la cat mai frumoase.
Comentarii recente