Dobrogea inseamna vechi (muntii cei mai batrani din tara noastra), inseamna nou (Delta Dunarii si aluviunile aduse din toata Europa), inseamna greu (vant + dealuri) – biciclistii stiu despre ce vorbesc, inseamna istorie, inseamna frumos….ca sa nu o mai lungesc…o singura expresie e de ajuns: “le are pe toate”

De prin iarna, mai exact de Sfantul Ioan , am lansat intrebarea catre Laura si Florin, cei mai biciclisti dintre prietenii nostri. Turul Dobrogei de Nord, pe biciclete. Am trasat un traseu, am impartit toti kilometrii pe etape si cam asta a iesit:

Ce a iesit la final, cu mici ajustari, arata cam asa:

Aproximativ 400 de km de distractie
Traseul pe zile este cam asa:
Ziua 1: Navodari – Jurilovca
Ziua 2: Jurilovca – Enisala – Dunavatul de Jos
Ziua 3: Dunavatul de Jos – Tulcea – Luncavita
Ziua 4: Luncavita – Baia
Ziua 5: Baia – Cheile Dobrogei – Navodari

Am tot amanat ziua plecarii, calcule, concedii, din nou amanari…pana cand, intr-un final, a venit: 4 Iunie 2017.

Pana la a descrie cum a fost plecarea, vreau sa zic ca nu degeaba ziceau personajele din Operatiunea Monstrul ca “in fond si la urma urmei, pregatirile sunt totul”.  Nu e chiar asa, mai este si partea cea mai interesanta din timpul calatoriei.  Liste peste liste, redus mormanul de bagaje la strictul necesar, redus inca o data…pana am reusit sa avem tot ce ne trebuie in bagaje. Cazarile, au fost peste tot la pensiune si hotel, rezervate pe booking sau vorbind direct cu proprietarii.

Startul nu s-a dat clasic, cu plecare pentru toata lumea din acelasi loc…de fapt..locul a fost acelasi…timpii de plecare au fost diferiti, eu si Kmy plecand mai devreme, am rulat foarte incet de la Navodari pana la Mihai Viteazu, Laura si Florin ajungandu-ne in pauza de pranz.

Dimineata la 7:00, la Navodari, intr-o benzinarie. Poza facuta de amicul nostru Dragos, cu care ne-am intalnit fix la plecare. Ce sa mai zic? Lumea este foarte mica, mai ales la Navodari.

Dupa ce am pierdut cu folos o ora impreuna cu Dragos, am pornit mai departe. Dupa ce treci de Rafinaria Rompetrol, Corbu cu ai lui pescari pusi pe treaba (nu le-am urat nici o bafta, am trecut linistiti pe langa ei) si intersectia care te trimite spre plaja de la Vadu, adevarata feerie se dezvaluie. Pur si simplu Dobrogea, asa cum imi place mie, asa cum mi-am imaginat-o cand m-am gandit la tura asta, la inceputurile ei. Traficul auto aproape ca dispare, mai raman doar cateva masini de prin satele pierdute in lungul drumului (Sacele,  Histria, Sinoe, etc) .

Primele dealuri apar in calea noastra….ma gandesc un pic cu groaza la ce urmeaza. Dar surpriza, spatele #rezista Apasam butonul de Enjoy si atat, nimic altceva. Este de ajuns.

!!! Click pe poze, pentru o vizualizare la dimensiunea reala.

Si o fotografie cu calutii nostri, bicicletele, avand acelasi fundal:

Facutul pozelor cu lanul impanzit de Mac, este sport national O intamplare interesanta, cand urcam dealul de la Baia. Ruland incet, am avut timp sa surprindem un dialog, intre ceva paznici ai unui lan de cereale si fotografii de ocazie, niste doamne. Fiind parcare auto in punctul respectiv, foarte multa lume care calatoreste cu masina opreste si fotografiaza. Asta nu e rau, dar multi intra in lan, contribuind la crearea unei poteci din ce in ce mai largi, implicit ducand la distrugerea culturii. Domnii paznici aveau cuvintele la locul lor,  politicos cereau doamnelor sa paraseasca lanul, raspunsul fiind neaos si adaptat cam la tot ce se intampla in jurul nostru in ultima vreme: sa vina paznicul cu actele, sa demonstreze ca e proprietate privata…si mai ales, sa demonstreze ca e a lui. csf ? csmz ? (ce sa mai zic?) Nai csf, ncsmz. Parca ziceau altfel unii prin vest…dar alea sunt doar filme ?!

Zona generatoare de conflicte:

Coborand spre Istria:

Cum se coboara corect

Trecem cu entuziasm prin Istria:

Dupa localitatea Baia, parasim cei 2 km parcursi pe DN-ul dintre Constanta si Tulcea si facem dreapta catre Jurilovca.

La Ceamurlia de Jos, o intalnire interesanta, langa un stadion cu nocturna – ceva lucrare cu fonduri Europene –  tribune si tot ce trebuie – banuiesc ca de asta aveau cea mai mare nevoie locuitorii din satul ala.

Ajungem la Jurilovca, unde gazdele ne asteapta cu masa pusa. De foame, nici macar nu mai zambim la poza

Felul principal, se numeste Malasol:

Repede o poza, pana nu mancam tot:

Dupa ce punem burtile la cale, la ceas de seara, dam o raita prin micul port care e fix langa pensiune, port amenajat se pare de curand (ma refer la ultimii ani), eu nu-l stiam asa

Amintire…cam asta e ce a ramas de pe vremuri:

La Albinuta era inchis. Dar nu asta era problema, ci frunzele de Nuc puse la manerul usii. In acelasi fel era decorata toata biserica, bonus ceva iarba/fan/otava intinsa pe la intrari si pe sub ferestre. A doua zi erau Rusaliile, obiceiul fiind mai mult decat sigur relationat cu aceasta sarbatoare. Poate ne lamureste si pe noi cineva in privinta asta

Plecam a doua zi din Jurilovca, dupa ce ne luam ramas bun de la gazde si facem o poza de grup. Entuziasmul este la el acasa

Numarul masinilor care circula pe sosea tinde spre zero, asa ca avem timp sa ne mai jucam cu fotografiile:

Si concursul de sarituri sincron pe soseaua dintre Jurilovca si Salcioara:

Enisala, here we come:

Cetatea Enisala in toata splendoarea ei:

Paznicul cetatii:

De la Enisala, ne indreptam spre Sarichioi. Avem parte de o pizza delicioasa si cateva beri (fara alcool, daaa ???), toate acestea fiind de ajuns pentru a ne reface fortele pana la Dunavatul de Jos, destinatia noastra.

De la Sarichioi, ne indreptam spre Murighiol. Avem parte de tot ce e mai frumos in Dobrogea:

Energie verde:

Cum se face un selfie corect. Cu tot cu batz de selfie si formatia “The Selfies”:

Exersam mersul in formatie:

Inca o poza de grup, regizata, inainte de Murighiol. Inainte de realizarea pozei refuzam politicos, in limba romana, un cetatean cu Audi – care s-a intros brusc dupa ce a trecut de noi – si ne oferea cu insistenta, intr-o engleza unica, urmatoarele: “camping, trip boat, camping, trip boat”

Ultima grupare, inainte de a intra in Dunavat. O remarca a unui copil mia ramas la suflet. Mergand foarte incet prin sat, copilul s-a desprins de langa mamica lui…si alergand pe langa noi, ne striga: “Salut Aventurieri !!!!!”

Ajungem la pensiune, strangem bicicletele, mancam si … la somn toata lumea Gazdele ne-au lasat in pace dupa cateva vorbe schimbate. Se pare ca in Delta nu esti asa interesant daca nu te plimbi cu barca Mai bine pentru noi, avem timp sa curatam linistiti bicicletele si sa le pregatim pentru a doua zi.

Delicios:

Urmeaza etapa regina a Turului Dobrogei de Nord: Dunavatul de Jos – Luncavita. Peste 100 de km presarati cu dealuri, mai ales cel de la Somova

Voi va pregatiti pentru Prima Evadare de anul asta? :D:D

Dupa cum arata pozele, ar fi trebuit sa zicem ca am fost la pescuit…In realitate am fost iar si ne-am plimbat un pic cu biciclete. Zona de Sud a Bucurestiului a devenit terenul nostru de plimbare prin natura, oferind Padure (Parcul Natural Comana), Rauri (Arges, Neajlov – cu mlastina aferenta, poate chiar si Dunarea), toate acestea la doar jumatate de ora distanta cu masina.

Iata traseul pe unde am umblat…nu a fost nimic deosebit, poate doar ultima parte, de unde punem si cateva poze:

Am alternat potecile de padure, cu asfaltul impecabil din anumite localitati sau cu placile de beton de pe alte drumuri….

La intrarea in ultima padure, am intalnit un grup destul de numeros de biciclisti, care mergeau dinspre Bucuresti cu destinatia Dunare. Ne-au povestit in cateva cuvinte prin ce au trecut si ne-au sfatuit sa nu continuam pe drumul de pe care veneau ei (cel ce urma ca noi sa-l parcurgem…). Iata si unul dintre motive:

Sper sa nu se supere pe mine domnul din imagine ca am postat aici imaginea lui, dar parea vesel cand a ajuns langa noi. Cazatura am vazut-o live… (Click pe fotografie pt o imagine marita).

Ne luam ramas bun de la grupul de biciclisti si indraznim pe drumul cu balti pe mijloc si urzici pe margine, asa cum ne planificasem traseul dinainte:

Apa trece de pedale in unele locuri, trebuie pedalat puternic pentru a nu ne dezechilibra, uneori mai facem si valuri, dar ce e mai important e ca ne distram de minune:

Mai facem cate o pauza…:

Drumuri de noroi…

Inaintam in aceste conditii o perioada si ne place teribil. Avem timp si de giumbuslucuri:

La final de tura:

Bicicletele au nevoie de o baie:

O punem si de o poza de grup:

De la stanga la dreapta: Subsemnatul, Kmy, Danutz, Mihaela, Florin.

A fost o tura pe cinste, cu multa caldura, inghetata luata de la fiecare magazin din satele prin care am trecut…Fain !!! Promitem sa mai facem !!!

Pentru ca in acest weekend astrele nu s-au aliniat decat pentru activitati apropiate de casa, am purces la o tura de biciclete avand ca punct de start Comuna Comana din Judetul Giurgiu, foarte aproape de Bucuresti.

Cu bicicletele in masina am ajuns destul de repede la Comana, unde am parcat in centrul satului, loc in care am lasat mereu masina fara a fi nici un fel de problema.

Traseul care ni l-am propus dinainte era acesta: Comana – Mironesti – Teiusu – Izvoarele – Hotarele – Greaca – Prundu – Comana. Pana la urma, cu toate greutatile pe care le-am intalnit, in special noroiul de pe drumuri, am reusit sa-l parcurgem integral.

La iesirea din Comana este o zona cu padure, lanuri de rapita si grau, multe albine care zumzaie linistite:

Aici incepe o sedinta foto cu domnul Mac:

Sapuniera se chinuie, se strofoaca si pana la urma reuseste sa focalizeze pe floare:

Ne bucuram impreuna cu mai multi maci:

Drum judetean:

Dupa o pauza preungita, ne pregatim de plecare:

Ne oprim in satul Mironesti, unde admiram raul Arges si nelipsita extragere de nisip (balastiera) din albia sa:

Judecand dupa grosimea zidului si modelul de caramida, nu sunt de specialitate, dar seamana mult cu zidurile de la Manastirea Comana, banuiesc ca aici a fost candva o constructie serioasa…

Iesim din sat si dupa o coborare rapida “pe devale” in urma indicatiilor unui localnic (aici mentionez ca harta de pe net, cu harta de pe gipies si realitatea….nu prea se potriveau) ajungem intr-o zona ceva mai noroioasa. Fiind la inceput de tura, avand la bord pana in acel moment doar vre-o 12-13 km, avem moralul ridicat si atacam in forta traseul noroios.

Imaginile acestea imi aduc aminte de melodia asta

Fotografie facuta de sus, daca nu te uiti cu atentie, nu realizezi ca e si roata de la bicicleta in cadru:

Cam asa ceva se vedea inainte:

Mai pedalam un pic, mai pe langa bicicleta, peste putin timp iesim din zona noroioasa si trecem la curatat:

De aici pana in urmatorul sat nimic remarcabil, poate doar noroi, un urcus destul de serios si o barza care ne privea frumos din cuib:

Nu am mai oprit pana in Satul Greaca. Intre timp s-a incalzit, vantul a inceput sa bata din fata, dar am inaintat cu succes. Ne-am oprit apoi pentru o inghetata si o apa rece. Le-am savurat in liniste, evitand cardurile de alegatori din sat care urmeaza sa-si sustina favoritii pentru o galeata/pelerina de ploaie/pereche de cizme/etc

In timpul pauzei de hidratare am avut parte de compania unei “dame” elegante:

In drum spre Prundu am gasit un stegulet pierdut de o masina de pe alte meleaguri. Initial am crezut ca e un steag pierdut de un cicloturist, dar clar era de la o masina… Il returnam celui care l-a pierdut, caci l-am luat cu noi:

Tot in aceasta portiune de drum, Kmy a fost intepata de o albina (banuim ca a fost albina dupa tipul intepaturii). Ca sa citez o cunostinta mai veche…”albina mi-a pus ac” :):)

La intrarea in localitatea Prundu:

Electoral:

Am fost inspirati la alegerea tricourilor galbene, partidele din satele pe unde am trecut aveau cam aceeasi nuanta…bine ca nu eram imbracati ca si concurenta….banuiesc ca am fi pedalat cu o cadenta mai ridicata…:D

Cam asa arata localitatea Prundu:

Am parasit satul si am pornit in linie dreapta spre punctul de unde am plecat, Comana. Era deja dupamiaza, trecut binisor de 17:00 si vremea superba. Nu am avut altceva de facut decat sa apasam butonul de “Enjoy”.

Doar noi si drumul:

Intalnim si aici ceva balti cu noroi, dar le depasim cu zambetul pe buze:

Pauza pentru admirat peisajul. Eram incantati de lanurile nesfarsite de grau si de cerul de dupamiaza:

Biciclete, grau si cer:

Concluzie: o tura simpla, in apropiere de casa, efectuata intr-o dupamiaza frumoasa. Pe cat de simpla, pe atat de frumoasa. Iata cum arata traseul inregistrat de GPS:

Lunile au trecut, la fel si saptamanile…am numarat zilele si orele…

In sfarsit, a sosit ziua cea mare, ziua cand participam la unul din cele mai cunoscute maratoane de Cross Country din Romania, Prima Evadare. Aproape 60 de kilometri de pedalat pe drumuri de tara, poteci de padure in compania placuta a altor biciclisti.

Stiam de la inceput ca nu va fi usor, asa ca am purces la recunoasterea traseului cu aproximativ doua saptamani inaintea concursului. A fost o idee buna, mai ales ca am si ajutat organizatorii trimitandu-le informatii precise (fotografii si coordonate) despre anumite portiuni de traseu care au fost deteriorate. Mai multe detalii despre partea de recunoastere sunt aici.

Editiile din anii anteriori au avut un continut ridicat de apa si noroi, asa ca ne asteptam la ce e mai greu.  Din fericire vremea a tinut cu noi si a fost Prima Evadare – Dry Version. Am vazut pe site-ul oficial al maratonului cum numarul de participanti creste pe zi ce trece…si ne spuneam: nu are cum sa fie vreme rea…toti cei inscrisi (peste 2000 de oameni) se vor ruga pentru vreme buna. Rugaciunile au fost ascultate si nu am avut nici un fir de ploaie in ziua concursului…poate ceva emotii la ploile din zilele anterioare.

Am primit tricourile personalizate pentru acest eveniment. Multumim pe aceasta cale celor de la Asociatia Little People si colegilor de la Danone.

Julieta Laurei e nerabdatoare sa ajunga la Prima Evadare:

Eu si Kmy in fata blocului, asteptand…

Hai sa incarcam bicicletele si sa le asiguram:

Practic am traversat orasul de la Sud la Nord. Pe drum am intalnit o multime de biciclisti, unii mergand pe doua roti, unii cu bicicletele atasate la masini. Toti aveau o expresie placuta pe fata, intr-un cuvant: Entuziasm. Fiind duminica de dimineata, am ajuns imediat in parcarea centrului comercial din vecinatatea locului de start.

Am facut cateva verificari la biciclete si iata-ne gata de cursa:

Mai era aproape o ora inainte de Start, asa ca am stat la o cafea inainte de incalzire:

O punem si de o poza clasica acum cat mai este loc. Pe masura ce se apropie ora 10:00, densitatea de biciclisti creste exponential. Mai avem si alte fotografii din aceeasi categorie aici.

Cu cateva secunde inainte de Start:

Si a venit momentul…. 10…9..8…….3..2..1.. START Prima Evadare 2012.

Pana ne-am miscat si noi….banuiesc ca Wouter Cleppe si ceilalti din categoria Elite au iesit deja din padure si se luptau cu vantul de pe campia din spatele aeroportului. Ma asteptam sa fie imbulzeala, inghesuiala, ciocniri, etc, dar am fost placut impresionat cum majoritatea concurentilor isi tratau colegii cu respect si se circula cu atentie sporita. De fapt, pe toata lungimea cursei, nu am avut momente in care sa alergam singuri, mereu vedeam pe cineva in fata sau mai venea cineva din spate.

La Palatul Ghica din Caciulati, am ajuns relativ repede. Aici am fost placut surprinsi de cat de bine a fost organizata toata treaba. Erau toalete, aparatele de spalat erau folosite pentru a racori atmosfera si concurentii incinsi. Fructe, lichide, etc erau la discretie si in cateva minute cat am stationat, ne-am refacut puterile.

Iata cateva imagini cu noi, surprinse la intrarea in curtea Palatului Ghica:

Fotografiile cu noi biciclind sunt facute de catre BikeTime.ro si Titel Leontin. Le multumim si lor ca ne-au surprins in actiune. Inca mai cautam fotografii cu noi la Finish…se pare ca am fost scumpi la vedere

Nu am aparut noi in fotografii la Finish, dar pe lista cu Rezultatele oficiale suntem. Astfel, in ordinea sosirii, Laura – 1614, subsemnatul – 1667, Kmy – 1668.

Obiectivul pe care ni l-am propus a fost sa terminam cursa inainte de expirarea timpului oficial, obiectiv atins cu succes. Am ramas cu amintiri placute si cu siguranta vom participa si la urmatorul. Noi sa fim sanatosi.  Per total, am fost placut surprinsi de colegii care au luat parte la intrecere fara sa se pregateasca in prealabil, unii dintre ei participand cu biciclete inchiriate. Respect !!!

Iata cum aratam la incheierea editiei:

Traseul inregistrat de GPS se prezinta astfel:

Yes…here are the numbers:

Uite ca a trecut si 1 Mai, cu si mai multi mici in peisaj decat in alti ani. Ce puteam sa facem intr-o zi zi libera si calduroasa? Am ales sa pedalam mai la adapost, la umbra fostilor Codri ai Vlasiei, mai exact zona Caciulati – Palatul Ghica – Snagov. In mare parte, ne-am tinut aproape de traseul de la Prima Evadare si aproape am reusit.

Cateva fotografii de prin padure, facute cu sapuniera mea:

Aici vedem o treaba buna facuta de niste padurari zelosi. Au brazdat cu plugul tras de tractor cateva portiuni de poteca. Speram ca pana la data concursului sa se mai niveleze, caci altfel…e un pic cam incomoda suprafata de rulare…

Prin padure, drumul arata foarte fain:

Ne-am oprit un pic pentru a inspecta imprejurilmile mai de sus:

La finalul traseului, in Padurea Snagov, am gasit o mica surpriza scrisa pe un zid:

Speram ca si in ziua concursului sa ajungem la Finish, asta daca vremea tine cu noi si ne ajuta si conditia fizica… In spatele acelui zid era o harmalaie de nedescris…deh lumea sarbatorea prin gratar venirea lui 1 Mai Muncitoresc.

In mare, iata si traseul pe care l-am parcurs. La intoarcere, pana la Palatul Ghica, am folosit o ruta asfaltata si anume: Snagov – Gruiu – Lipia- Manastire Caldarusani – Moara Vlasiei – Caciulati. Asfalt impecabil, dar mult mai cald ca prin padure, 25 de km. Astfel a iesit o tura faina de 50 km, tura pe care o recomand oricui e dornic de o plimbare pe bicicleta.

Sambata am parcurs o parte din traseul de la Prima Evadare. Fotografia este facuta la Palatul Ghica in localitatea Caciulati. Locatia va fi un important punct in traseu si anume un punct de alimentare.

Zilele acestea ne-am inscris la un concurs popular de MTB de langa Bucuresti. Este vorba despre Prima Evadare.

Iata si dovada:

Anul trecut am fost un pic “incurcati”, mai ales eu, asa ca va arat in urmatorul filmulet ce am pierdut: