Dupa cum arata pozele, ar fi trebuit sa zicem ca am fost la pescuit…In realitate am fost iar si ne-am plimbat un pic cu biciclete. Zona de Sud a Bucurestiului a devenit terenul nostru de plimbare prin natura, oferind Padure (Parcul Natural Comana), Rauri (Arges, Neajlov – cu mlastina aferenta, poate chiar si Dunarea), toate acestea la doar jumatate de ora distanta cu masina.

Iata traseul pe unde am umblat…nu a fost nimic deosebit, poate doar ultima parte, de unde punem si cateva poze:

Am alternat potecile de padure, cu asfaltul impecabil din anumite localitati sau cu placile de beton de pe alte drumuri….

La intrarea in ultima padure, am intalnit un grup destul de numeros de biciclisti, care mergeau dinspre Bucuresti cu destinatia Dunare. Ne-au povestit in cateva cuvinte prin ce au trecut si ne-au sfatuit sa nu continuam pe drumul de pe care veneau ei (cel ce urma ca noi sa-l parcurgem…). Iata si unul dintre motive:

Sper sa nu se supere pe mine domnul din imagine ca am postat aici imaginea lui, dar parea vesel cand a ajuns langa noi. Cazatura am vazut-o live… (Click pe fotografie pt o imagine marita).

Ne luam ramas bun de la grupul de biciclisti si indraznim pe drumul cu balti pe mijloc si urzici pe margine, asa cum ne planificasem traseul dinainte:

Apa trece de pedale in unele locuri, trebuie pedalat puternic pentru a nu ne dezechilibra, uneori mai facem si valuri, dar ce e mai important e ca ne distram de minune:

Mai facem cate o pauza…:

Drumuri de noroi…

Inaintam in aceste conditii o perioada si ne place teribil. Avem timp si de giumbuslucuri:

La final de tura:

Bicicletele au nevoie de o baie:

O punem si de o poza de grup:

De la stanga la dreapta: Subsemnatul, Kmy, Danutz, Mihaela, Florin.

A fost o tura pe cinste, cu multa caldura, inghetata luata de la fiecare magazin din satele prin care am trecut…Fain !!! Promitem sa mai facem !!!

Dupa ceva trandaveala de-a lungul iernii si iesiri mai razlete, nu in grup organizat, iata si o prima tura realizata pe anul acesta intr-o componenta mai numeroasa. Articolul vine cu destula intarziere, dar cum niciodata nu e prea tarziu pentru o poveste, iata pe unde am umblat.

Am plecat din Bucuresti cu destinatia finala in Muntii Dobrogei, mai exact zona Macin – Greci, cu scopul de a petrece 2 zile la aer curat, sa umblam prin padurile de fag din zona, dar si datorita faptului ca in restul tarii se anunta ceva ploaie.

Ca sa fie clar pentru toata lumea, cei din poza asta au luat bacu’ in acest an, mai exact bacul de la Smardan – Braila.

Asta o fi oare ceea ce se cheama “Lup de Dunare”?

Dunarea intr-o dimineata faina la Smardan:

Dupa traversarea fluviului a mai durat un pic pana am ajuns la Luncavita si apoi Cetatuia. Punctul unde doream sa ajungem era la un loc de campare situat pe Valea Fagilor, loc de unde pornesc cateva trasee ce strabat muntii din zona.

Zona de camping e foarte frumos amenajata, cu bancute si mese de lemn, un izvor in apropiere, locuri speciale de aruncat resturile (ingradite cu nuiele pentru a nu fi imprastiate de animale salbatice sau mai putin salbatice). Pe langa toate astea, ce m-a uimit, era prezenta unei toalete ecologice :). Acum imi pare rau ca nu i-am facut o fotografie…Nu era intr-o stare foarte folosibila, dar exista acolo…

Ne-am pus in gand sa parcurgem un traseu lejer, accesibil oamenilor din toate categoriile de varsta. Unii dintre noi veneam dupa ceva perioade de leneveala de sezon (doar o fo o iarna grea…). Ne pregatim de plecare:

Chiar inainte de start, aruncam o privire pe harta zonei:

In luna Martie am mai facut un traseu in zona, aproximativ 24 km cu cpornire din Greci, Vf. Tutuiatu, Rezervatia Bujorilor, Valea Fagilor si inapoi pe la Tutuiatu si Greci. Atunci vegetatia de sezon doar incepea sa isi faca cunoscuta prezenta, iarba incoltea, bujorii de abia inverzeau:

Revenind la povestea noastra, ne-am pus in miscare, prima destinatie fiind Valea Fagilor.

Un fag din alte vremuri:

Camuflaj:

Prin padure:

Pe masura ce ne apropiem de varful Tutuiatu, avem ocazia sa admiram un spectacol unic din partea faunei locale. Scena este interzisa copiilor sub o anumita varsta, sa zicem ca e cu bulina, ca la tv…

Toata zona este impanzita de broaste testoase. Ne bucuram foarte mult la vederea lor. Cauta in special zonele mai insorite, probabil pentru a se incalzi.

Mai avem parte de o intalnire, exemplarul facand parte tot din fauna locala:

Mirosul de la tzap este foarte placut, ar trebui sa-l incercati. Acesta nu a fost servit cu bautura racoaritoare din sticla dintr-un motiv foarte simplu: il agita…

Dupa atata fauna, ne mai clatim ochii si cu ceva flora….Si va spun sincer ca e o mare incantare sa admiri bujorii in toata splendoarea lor:

Hai ca admirand florile, am ajuns si in varf:

Panorama asupra localitatii Greci, vedere de pe Varful Tutuiatu, 467 m. Undeva in plan indepartat e Dunarea:

O punem si de o poza de grup:

De la stanga la dreapta, in ordinea aparitiei in fotografie: Danutz, Vali, Radu, George, Cami, Ionut, Laura, Subsemnatu’, Kmy, Flori, Danica, Costin.

Dupa ce am lenevit la umbra unor stejari aproximativ o ora in apropierea varfului, am pornit pe alt traseu spre locul de campare. Drum usor, la vale, prin desisuri, am ajuns imediat la destinatie.

Am montat corturile:

Ne-am apucat de gatit:

Produsul final:

Dupa o masa copioasa, o seara minunata petrecuta langa foc, apoi somn de voie pentru toata lumea:

A doua zi…activitati normale, drum inapoi spre casa, etc. O tura deosebit de faina, mai ales prin frumusetea locurilor pe care le-am vizitat. Sigur mai ajungem pe meleaguri Dobrogene si sigur mai vizitam Muntii Dobrogei.

Uite ca a trecut si 1 Mai, cu si mai multi mici in peisaj decat in alti ani. Ce puteam sa facem intr-o zi zi libera si calduroasa? Am ales sa pedalam mai la adapost, la umbra fostilor Codri ai Vlasiei, mai exact zona Caciulati – Palatul Ghica – Snagov. In mare parte, ne-am tinut aproape de traseul de la Prima Evadare si aproape am reusit.

Cateva fotografii de prin padure, facute cu sapuniera mea:

Aici vedem o treaba buna facuta de niste padurari zelosi. Au brazdat cu plugul tras de tractor cateva portiuni de poteca. Speram ca pana la data concursului sa se mai niveleze, caci altfel…e un pic cam incomoda suprafata de rulare…

Prin padure, drumul arata foarte fain:

Ne-am oprit un pic pentru a inspecta imprejurilmile mai de sus:

La finalul traseului, in Padurea Snagov, am gasit o mica surpriza scrisa pe un zid:

Speram ca si in ziua concursului sa ajungem la Finish, asta daca vremea tine cu noi si ne ajuta si conditia fizica… In spatele acelui zid era o harmalaie de nedescris…deh lumea sarbatorea prin gratar venirea lui 1 Mai Muncitoresc.

In mare, iata si traseul pe care l-am parcurs. La intoarcere, pana la Palatul Ghica, am folosit o ruta asfaltata si anume: Snagov – Gruiu – Lipia- Manastire Caldarusani – Moara Vlasiei – Caciulati. Asfalt impecabil, dar mult mai cald ca prin padure, 25 de km. Astfel a iesit o tura faina de 50 km, tura pe care o recomand oricui e dornic de o plimbare pe bicicleta.