Pe scurt: am hotarat sa iesim la drum in weekend. In lipsa de material logistic am sarit de la Transfagarasan la un drum pana la Dambovicioara unde ne asteptau cativa prieteni.

Drumul ales a fost prin Pitesti (drumul vechi la dus / autostrada la-ntors). Pe drumul vechi nu tin minte sa fi mers decat poate cand eram mic si multe nu am pierdut. Peste tot sunt denivelari de iti vine greu sa tii motorul pe asfalt. Desi foarte plictisitoare, autostrada s-a dovedit a fi o alegere buna la intoarcere.

Nu sunt prea multe de spus despre prima parte a drumului, am avut o destinatie in minte si pana aproape de Campulung nu a fost nimic interesant. In schimb, de aici incepe o zona foarte frumoasa perfecta pentru motor.

Primul popas de aici, a fost la o benzinarie unde ne-am intalnit cu un motociclist care iesise sa cumpere un ziar. Ne-am pus repede pe povesti si a zis ca el ne prinde din urma si merge cu noi pana acolo, sa faca si el o plimbare. Am continuat drumul si din cauza unui camion ce ne incetinea serios si a aparitiei pe partea dreapta a unei parcari am hotarat la scurt timp sa ne oprim pentru poze.

Nici nu am parcat bine ca langa noi s-a umplut de motociclete.

Una mai spatiala ca alta :P.

Tot aici ne-am reintalnit cu motociclistul din benzinarie care a spus ca merge cu noi in vizita la nasi (ce au o pensiune acolo).

Zis si facut ne-am pornit la drum.

Un drum superb.

Surpriza a venit cand noi ne-am oprit la pensiunea unde aveam cazare si am constatat ca erau de fapt nasii celui de-al treilea motociclist intalnit in Campulung

Odata ajunsi nu am mai avut decat sa ne luptam cu lenea, gratarele si berea. Totul in compania unor peisaje superbe.

Asa sa lasat seara peste noi.

A doua zi, plini de forte proaspete ne-am hotarat sa vedem si pestera aflata la doar 5 km de noi.

Drumul a fost chiar mai frumos decat in ziua precedenta.

Zambetele noastre mai mai ca se vedeau prin casca

La pestera, tot romanul incerca sa intre cu masina. Noroc ca scarile de la intrare nu le permiteau accesul. Cred am fi primul popor la coada pentru un turism de tip ‘drive-in’

In pestera am avut parte chiar si de ghid; o fraza ne-a rezonat in minte: ‘Atentie la cap!’

(singura poza cu intreg echipajul)

Motociclistii inalti ca brazii!

La plecare am mai avut un scurt popas pentru masa de pranz.

Dupa care ne-am urnit din loc…

…spre Bucuresti.

Pe scurt: ne-am intors de la mare pe drumul lung, cu vizita la Adamclisi si traversare cu bacul. Tot ce ne puteam dori de la o plimbare pe motor.

Drumul de plecare nu a fost unul cu multe de povestit. Era Vineri si noi ne doream sa ajungem sa punem corturile asa ca s-a mers cu viteza si putine opriri.

Primii care au ajuns si au pus corturile au fost bineinteles motociclistii.

La intoarcere planul a fost cu totul altul, sa cautam drumul pitoresc si un pic de aventura. Nu mi-a fost greu sa spun ca merg si eu cand am auzit propunerea. Zis si facut, pe la 13:00 ne stransesem corturile si ne cam manca talpa asa ca nu am ramas sa mancam de pranz.

Prima destinatie: Costinesti. Aici ne intalneam cu niste prieteni motociclisti veniti in weekend la mare (din pacate cu masina). I-am prins la masa si nu am rezista sa nu ne asezam si noi un pic langa ei. Am mancat si am savurat o cafea rapida si cu burtile pline am plecat la drum.

La iesire din Costinesti ne oprim unul langa altu si aud: “Nu prea stiu care e drumul dar ne descurcam noi!”. Un scurt “De acord!” si a pornit la drum.

Drumul parcurs de noi e cel de mai jos, cu traversarea cu bacul la Ostrov si un pic de autostrada (ca se facea tarziu) pana acasa de la Lehliu.

Nu am iesit bine din 23 August ca ne-am trezit pe un drum caruia ii cam lipsea asfaltul. Intrebam noi un localnic (avea masina cu numar de Bucuresti dar a iesit dintr-o curte de acolo :P) si el ne explica ca avem doua optiuni:

1. Ocolim si o luam pe asfalt pana la DN

2. O luam prin tarana pana la DN

E simplu de ghicit pentru care am optat noi.

Scurta partida de off-road a schitat un ranjet mare pe fetele noastre.

Oi fi eu bucalat, dar in mod normal obrajii nu-mi stau chiar asa in casca.

Din pacate nu a durat mult si ne-am reintors pe sosea.

Desi indicatoarele catre autostrada erau la tot pasul, nu recomand sa va-ndreaptati spre ea.

Drumul mai scurt si la viteze mari poate parea tentant dar asa veti pierde tot farmecul zonei si o sa va treziti gonind catre capitala.

Locuri unde te poti odihnii si rehidrata se gasesc, in schimb am remarcat ca nu prea sunt benzinarii asa ca faceti pregatirile inainte de drum.

Cea mai frumoasa oprire a fost la Adamclisi unde ne-am relaxat la umbra si am ascultat povestirile unui om in varsta ce cred ca lucra ca ghid.

Am stat eu bine pe iarba pana am observat ca eram pe un musuroi de furnici si m-am miscat repejor pe o banca.

Am trecut si pe langa cetatea veche dar aici nu am mai oprit.

Plimbarea cu bacul a fost gratis, noi ne-am suit repejor si nimeni nu ne-a intrebat de sanatate. Cum am debarcat am si plecat mai departe.

Drumul a fost destul de lung si motociclistii au cam amortit.

Dar nu eram singurii calatori.

In ciuda oboselii, plimbarea chiar a meritat. Recomand drumul asta cu mare caldura.

O zi frumoasa, prima dintr-o serie lunga (sper eu ).